Așezare

Depresiunea Topliței este de fapt partea Nord-Vestică a Depresiunii Giurgeului. Este situată în valea râului Mureș și a afluenților săi, la intrare în defileul Toplița-Deda (40 km). Face parte din acel mare lanț de depresiuni care traversează mijlocul Carpaților Orientali de la Depresiunea Maramureșului până la Depresiunea Brașovului. La Toplița albia largă a Mureșului și punctele de revărsare ale afluenților săi au format o mică depresiune pe care mai multi cercetători o numesc Depresiunea Topliței.
Această parte a Depresiunii Giurgeului este asemănătoare depresiunilor nordice din Carpații Orientali (Borsec, Bilbor, Drăgăioasa, Dorna, Maramureș), care la rândul lor sunt mici depresiuni formate din văi. Partea de mijloc și sudică a depresiunii Giurgeului este caracterizată de alte forme morfologice - este asemănătoare câmpiilor, largă, precum depresiunile Ciucului și Brașovului.
Mica depresiune înconjurată de Munții Călimani, Ghurghiului și Giurgeului formează o unitate morfologică aparte cu geosistemă proprie. Că este atât de diferită de zonele vecine se poate explica prin faptul că valea Mureșului care este strâmta între Remetea și Sărmaș - care este caracterizată de multe dealuri - se lărgeste formând o mică depresiune a cărei lungime este de aprox. 10 km și lătime de 3-4 km. De această depresiune aparțin și terasele de la poalele munților. Dacă luăm în considerare și teritoriile care aparțin de Toplița suprafața este de 410 km². Cea mai mare așezare a depresiunii este Toplița, care se află în coltul de NV al județului Harghita la granița cu județul Mureș.

Relieful

Formarea reliefului
Aspectul reliefului este strâns legat de formarea acestuia. Bazinul Topliței s-a format în același timp cu cele din Carpații estici și cei vestici. Cu mii de ani în urmă în zonele tectonice a ieșit lava și astfel s-a format cea mai lungă formațiune muntoasă din România. În neogen această lavă a format munții Călimani, Giurgeului, Harghitei.
Mureșul și-a săpat albia în depozitele pliocene și cuaternale friabile, lățimea văii prin eroziune ajungând la 1-2 km. În multe porțiuni încă se vede albia râului de odinioară. Între Toplița și Gălăuțaș sunt și multe locuri mlăștinoase. În Mureș se mai revarsă șase pârâie de munte, ale căror albii abia la intrare se lărgesc.
Terasele care însoțesc Mureșul sunt dovada că Mureșul treptat a trecut de depresiunea Deda-Toplița. Aici se poate vedea o terasă de 4-6 m înălțime, care se poate urmării până în centrul orașului. Înălțimile de terase: 25-30 m este înălțimea stațiunii Bánffy, a Zencaniului, a cartierului Cornișa precum și a stației de meteorologie. Cea mai înaltă, dar și cea mai veche terasă se situează la 60-70 m și este nivelul fostului lac de acum mii de ani, platou alcătuit din nisip fin. De aceste terase aparțin platoul pârâului Bajkó, Dealul Văii etc. Aceste terase de-a lungul vremii erau cele mai propice locuri pentru construcții și pentru agricultură.
Munții care înconjoară depresiunea
Cei mai înalți munți sunt Călimani, unde vârful Pietrosul are 2102 m. Aici craterul are un diametru de 10,5 km, iar la marginea craterului se găsesc mai multe vârfuri de peste 2000 de metrii, cum ar fii Răchițișul (2021 m), Iezerul (2031 m). Partea nordică a Călimaniilor este mai joasă de circa 1500 m, care tine până în valea Mureșului. Bazinetul este străjuit pa latura nord-vestică de vârful Tarnița (1044 m) care era barajul din acest loc a lacului din vremea pliocenului. La nord de râul Mureș sunt munții Gurghiului, cu vârfurile Bătrâna (1634 m), această zonă fiind străbătută de pârâurile Măgheruș, Zăpodea, Mărșineț. Craterul muntelui Bătrâna a fost tăiat de pârâul Măgheruș. La est se situează munții Giurgeului.
Bazinetul nord-vestic este mai jos, cea ce demonstrează și faptul că din vremea pliocenului lacul a avut cursul în această direcție. Aici terenul este mai jos cu 240 m decât în zona Gheorgheniului, cu 228 m decât bazinetul Borsecului și cu 401 m mai jos ca bazinetul Bilborului.

Clima

Clima Depresiunii Topliței este asemănătoare depresiunilor montane, are însă multe trăsături topoclimatice specifice. Clima de aici este influențată de mai multe variabile, ca mișcarea maselor de aer - care la rândul lor sunt influențate de razele solare (102 Kcal/cm²/an) - care sunt cu mult sub media pe țară.
Temperatura
În depresiune între anii 1990-1999 media anuală a temperaturii a fost de 5,4 °C. Cea mai mare medie pe an, 5,7 °C, s-a înregistrat în 1991 și 1995, iar cea mai mică în 1997 4,4 °C. Cea mai rece lună este Ianuarie, iar cea mai caldă Iulie. Oscilația temperaturii de 24-25 °C dintre cea mai rece și cea mai caldă lună este specifică depresiunilor.
Diferența dintre mediile anuale ale temperaturii oscilează între valorile de 2-3 °C. Însă în anumite luni putem observa oscilații mult mai mari. Media lunii Iunie este aproape constantă, cu diferențe de doar 2-3 °C, în Februarie însă au fost observate diferențe de 7-8 °C.
Bineînțeles diferențele dintre extremele înregistrate în depresiune sunt mult mai mari, acestea au atins valorile de -28 °C și 34 °C, deci diferențele sunt mai mari de 50 °C.
Din punct de vedere hidrologic iarna este mai interesantă. În depresiunea Topliței nu sunt rare înghețurile de dimineață nici la sfârșitul lunii Septembrie sau la începutul lui Iunie. Zilele de iarnă, adică zilele în care temperatura este sub 0 °C, sunt dese în cele 3 luni de iarnă, însă le întâlnim și în Martie, Noiembrie sau chiar în Octombrie. În depresiune nu sunt rare nici temperaturile scăzute de lungă durată, precum putem vedea din mediile de -6, -8 °C înregistrate în Ianuarie și Februarie.
În zilele de vară temperatura atinge sau chiar depășește valoarea de 25 °C, iar în zilele caniculare valoarea de 30 °C. Numărul zilelor caniculare însă nu atinge nici jumătate din numărul zilelor de vară, media temperaturii în Iulie și August este de 17-18 °C.
Precipitațiile
Vântul Vestic aduce marea parte a precipitațiilor din Depresiunea Topliței. Munții care înconjoară depresiunea deseori deviază aceste vânturi, ca urmare precipitațiile sosesc din Sud-Vest sau Nord-Vest. Munții Călimani datorită înălțimii lor primesc mai multe precipitații. Muntele Bătrâna aflat în partea de Sud a depresiunii este mai ferit de vânt și mai scund ca munții Călimani de aceea primește mai puține precipitații. Acest lucru se poate observa și prin compararea debitului râurilor care izvorăsc din acești munți, râurile care vin dinspre Călimani sunt considerabil mai mari decât cele care vin dinspre Bătrâna.
Depresiunea primește și mai puține precipitații ca munții care o înconjoară, anotimpurile cu cele mai multe precipitații sunt primăvara și vara. Lunile cu cele mai puține precipitații sunt Decembrie, Ianuarie, Februarie și Martie. Sunt ani în care activitatea anticiclonală este mai accentuată, în acești ani precipitațiile sunt mai rare . În Depresiunea Topliței sunt în medie 95-110 zile cu precipitații pe an. Iarna precipitațiile cad în formă de ninsoare; anual sunt aproximativ 30-35 zile cu ninsoare, iar zăpada tine aproximativ 100-110 zile.
Inversii ale temperaturii și consecințe
Media lunii Ianuarie este de -6 -7 °C în depresiune și -4 -6 °C în zonele cu altitudine de 700-1200 m, această diferență între temperaturi cauzează un mediu topoclimatic specific, care este numit inversia temperaturii. Acest eveniment climatic este întâlnit foarte des în Depresiunea Topliței, mai ales iarna. Mișcarea maselor de aer, în 62% al anului, este atât de mică încât putem spune că nu există. Din acest motiv aerul rece, mai greu, rămâne blocat în depresiune, unde des atinge valori de -20, -30 °C, în timp ce în ariile mai înalte aerul este mai cald cu 3-4 °C.
Aceste inversii primăvara și toamna cauzează formarea cetii și înghețurile de la sfârșitul lunii Septembrie și începutul lunii Mai. Din această cauză media zilelor fără îngheț este de 120 pe an.
Inversiile temperaturii sunt confirmate și de pădurile depresiunii care sunt foarte sensibile la climă, dar mai ales la oscilațiile temperaturii. La bazele depresiunii la altitudinea de 650-900 sunt doar păduri de brad, iar între altitudinile de 900-1200m pădurile sunt alcătuite din brad, molid, pin, fag confirmând faptul că aici este mai cald decât la bazele depresiunii. Doar după altitudinea de 1200m putem vorbi despre scăderea gradientă a temperaturilor.
Iarna inversiile pot dura 10-20 sau chiar 50 de zile, în aceste perioade cerul este senin, nu este vânt și presiunea atmosferică este foarte înaltă.

Flora și fauna

Flora
În zona Topliței vegetația este foarte bogată, datorită amplasării geografice a bazinului care formează arealul multor specii variate. La marginile râurilor sunt multe plante hidrofile care nu se găsesc în alte zone ale depresiunii.
În zona noastră cea mai frecventă formă de vegetație este pădurea. Pădurea dominatoare este cea de brad, dar la 900 de metri deasupra mării deja apar si alte specii. La marginea zonei noastre apar și alte soiuri de brad, dar și fag, plop, alun, tisa, aceasta din urmă este foarte rar. Mai putem găsi diferite tufișuri, care din păcate sunt foarte sărace, iar în unele locuri lipsesc. În poienele dintre păduri putem admira tufișuri de zmeură, alun, coacăză. Zona noastră este foarte bogată în terenuri pentru pășunat și terenuri pentru cosit. În zonele mai joase, pe locurile vechilor păduri găsim arătoare, locuri pentru pășunat, pentru cosit. Aceste zone au calitate mai slabă din cauza multor tufișuri și a terenurilor pietroase, precum și solului de o calitate slabă.
Vegetația
Vegetația are un rol important în protejarea solului, dar și pentru o bună dirijare a apei în urma ploilor. În cazuri de ploi îndelungate dar moderate, apa se scurge în totalitate. O parte însemnată a ploilor rămâne pe frunze și se evaporă. Vegetația ajută la protejarea solului și astfel se reduce și depunerea pietrelor și a nisipului din apă. Vegetația apără solul și de loviturile picăturiilor de ploie și astfel solul nu se degradează, oprește erodarea.
Fauna
Pădurea este un loc ideal pentru animalele sălbatice, iar debitul râurilor este prielnic pentru înmulțirea peștilor.
În zona Topliței putem aminti următoarele animale, ursul carpatin, lupul, cerbul carpatin, căprioara, râsul, vulpea etc. Dintre păsări se pot amintii cocosul de munte, ciocănitoarea de munte etc. Dintre păsările de apă, rața sălbatică este cea care cuibărește în zona noastră.