Se află la distanța de 15 km de Toplița, este cea mai mare și cea mai veche așezare din zonă. A fost înființată prin așezarea iobagilor moldoveni.
O hartă din 1735 încă nu menționează așezarea, însă alta din 1750, o prezintă sub numele de Várvíz cu 190 locuitori și o biserică. În 1769, 1773 se numește Várhegy, o hartă militară din 1788 spune că sunt 22 case și o biserică, în 1806 se numește Ditró Várhegy, apoi Gyergyó Várhegy, pe hărțile din 1850, 1885 se numește Várhegyalja, în 1854 Várvíz, din acest nume este derivat și românescul Varvrigi. De-a lungul timpului așezarea a purtat următoarele denumiri: Várvíz, Várhegy, Várhegyalja, Ditró-Várhegy, Gyergyó-Várhegy, iar după 1918 Subcetate. Din denumirea localității putem concluziona că aici s-a aflat o cetate cândva. Așezarea și locuitorii erau proprietatea familiei Lázár din Lăzarea. A fost fondată pe moșia lui, de către Lázár Ferenc prin așezarea iobagilor. Documentele familiei Lázár din anul 1720 amintesc despre această așezare. Aparținea de Ditrău, apoi de Gheorgheni, iar după primul război mondial și-a "câștigat independența". Teritoriul localității este compus din foste teritorii ale Ditrăului și Remeții. În 1750 aici locuiau 18 familii de iobagi și o familie de slugi, care aparțineau de contele Lázár.
Familiile se numeau: Bobran, Muska, Negre, Forfot, Dobran, Rusca, Huruba, Orzita, Pastone, Vaczman, si Kicsiny. În 1810 erau 50 familii, iar în 1820 erau deja 76 familii care locuiau aici. În 1765 exista deja o școală în localitate. De Subcetate mai aparțin: Câlnaci, Filpea și Dudad, acestea, conform cărții lui Orbán Balázs, apărută în 1868, sunt așezări noi.
Evoluția populației:
- în 1750 sunt 85 locuitori
- în 1850 sunt 1344 locuitori, 1283 români, 17 maghiari, 44 romi
- în 1910 sunt 2729 locuitori, din care 2547 români, 179 maghiari, 3 nemți
- în 1941 sunt 2606 locuitori, 2396 români, 188 maghiari, 1 neamț, 3 evrei, 18 romi
- în 2002 sunt 2105 locuitori, 1960 români și 101 maghiari.